Haralambie Savu (18 ianuarie 1926 – 3 aprilie 2014)

Haralambie Savu - omagiu2 Haralambie Savu - omagiu3 Haralambie Savu - omagiu

Prin Domnul Haralambie Savu am pierdut nu doar un cercetător de excepţie – autor a peste 200 de lucrări ştiinţifice, doctor docent şi probabil unul dintre merituoşii de drept Academicieni români (niciodată în fapt membru al Academiei Române – unde cu siguranţă i-ar fi fost locul), ci şi pe unul dintre făuritorii imaginii actuale a geologiei unor importante părţi din teritoriul României – Carpaţii Meridionali, Apusenii de sud şi Dobrogea de Nord.

Dincoace de imaginea sobră a directorului de altă dată al Institutului Geologic – pe care nu am cunoscut-o, şi care a rămas doar în amintirea subalternilor acelor vremi, vă impărtăşesc astăzi, la despărţirea de Domnul Savu, câte ceva din atmosfera şi clipele minunate trăite în biroul de la VII: dimineţile de lucru incepute de dumnealui la ora 7, cu pauza lui Tibi (Stoian) de citire a Caţavencului pentru înviorare – cu râsete până la lacrimi şi concluzia Domnului Savu “Vlaškata rabota!”, cu preparatul ceaiului şi dejunul dumnealui de la ora 12, încheiat cu un scurt (5 minute) involuntar nap (după care puteai să-ţi fixezi ceasul) – momente între care se desfăşura o muncă asiduă de ore dense, în care nu se auzea decât uneori scârţâitul peniţei cu care desena diagrame, întrerupte de intrebările noastre (ale celor mici). Urmau explicaţii ample duse până la uimitoare detalii ale docentului (cu stupefiante amănunte de afloriment, date exacte asupra observaţiilor şi raţionamente duse până la modele întregi) sau de disputele ştiinţifice ale tandemului Nino (Seghedi) – Sanyi (Szakács). Iar noi, căzuţi în admiraţie şi avizi să prindem ceva meserie, prea puţin (atunci) conştienţi de marea şansă pe care o aveam de a beneficia de toate acelea… avem doar acum revelaţia frumuseţii şi bogăţiei acelor irepetabile clipe.

Pentru mine au fost cei mai frumoşi ani de meserie – şi asta datorită interlocutorilor minunaţi de talia Domnului Savu, care au deschis orizonturi şi viziuni, discret, fără emfază – dar trainic în minţi şi în suflete.

Domnul Haralambie Savu şi-a continuat în acest fel activitatea printre noi, pensionar fiind, până cu puţin înainte de sfârşit, la venerabila vârstă de 88 de ani, rămânând un exemplu de pedanterie, discreţie, tenacitate şi perseverenţă.

Vă mulţumim pentru tot ce aţi insemnat pentru noi.
Nu vă vom uita niciodată.

Dr. Anca Dobrescu